Monday, June 27, 2011

Saturday, June 25, 2011

Stupid, stupid, stupid...


       “Se gandise mereu ca lucrurile mici mai conteaza. Credea ca zambetul ei o sa-l mai impresioneze macar o dimineata din zece, ca imbratisarile ei o sa mai tina de cald cat de putin cand restu` lumii e rece, se gandise ca o sa conteze tot ce face, ca o sa observe intr-un sfarsit, ca o sa se gandeasca cine a ramas, ca o sa-i pese, poate.
         Nu mai cad in bratele tale, caci am cazut de mii de ori. Ma tin pe picioare, ma clatin uneori, ametesc si ma pierd, dar RAMAN in picioare, putin prostita - prostita de amintiri, de un zambet al tau care il mai vad rar, de o strangere in brate pusa bolnav pe repeat, de un sarut brutal, de drogul meu de care stiu ca trebuie sa ma las, stiu, stiu, STIU, si stiu degeaba.
Te aprinzi uneori in intunericul meu, si ma sperii. Credeam ca ai plecat! Ai spus ca pleci, te-ai intors si ai facut nenorocitii aia de pasi. Nu stiu daca iti e bine sau rau, nu stiu daca vrei sa te iau in brate sau vrei sa fug departe, nu stiu daca iubirea asta cretina are vreun final, intr-un punct, mare, gros, o linie bine definita, o ultima lacrima si o ultima strangere de mana.
 Tu faci acelasi lucru. Nu stiu nimic si nici nu vreau, nu ascult pe nimeni cand imi spun "Nu e frumos ce faci", m-am transformat intr-o piatra fericita si cam atat in fata lor - iar langa tine, sunt eu cum ma stii si nu ma stie nimeni altcineva.
          Uite asa ai ajuns. Iti place? E bine? Esti mandra? Ti-era dor? Asa ziceam si eu.
Proasta. Proasta, proasta, proasta. Pana cand ?

(12) Quotes

So sweet...

Dear guys...



 Dear guys,
    
       We really love it when you share your feelings. It doesn't make you any less of a man, in fact, it makes you even more attractive.
                               
                                               Sincerely, Girls everywhere.
     

Tuesday, June 21, 2011

Imbraca-te pentru Iubire!

          “Ar fi trebuit sa vii la aceea si ora”, am inceput eu sa lecturez conversatia Micului Print cu Vulpea. “Daca vii la orele patru ale dupa-amiezii, cand ceasul bate ora trei, voi incepe deja sa fiu fericita. Cu cat timpul trece, cu atat mai fericita ma voi simti. Deja la ora patru voi fi agitata si nerabdatoare. Dar daca vii din senin ,la ce ora ti se nazare ,nu voi sti niciodata cand sa incep sa-mi imbrac inima in asteptarea ta. Stii ca avem nevoie, cu totii, de asemenea ritualuri.” Am dat pagina si, cu un nod in gat, mi-a venit in minte privirea “agitata si nerabdatoare”…. Toate ne imbracam pentru serviciu, pentru sedinte foto, pentru club . Aproape niciodata nu ne “imbracam”, insa, cu adevarat pentru dragoste.Majoritatea privim iubirea ca pe o haina prea costisitoare , de lux, pe care nu ne-o permitem deocamdata si nici nu prea simtim c-o meritam cu adevarat. Asa ca, asemeni unor “shopaholice” inveterate, ne umplem golurile din suflet cu “chilipiruri” care ne indoaie rafturile degeaba si pe care ajunge sa se puna praful fara sa le purtam vreodata. Printre zecile de umerase ingramadite unul in altul ,piesele cu adevarat importante se pierd, cad undeva in fundul dulapului, iar noi continuam sa cumparam si sa cumparam , cu iluzia abundentei. Cu cat dulapul este mai plin, cu atat ne simtim mai bogate si mai in siguranta, desi, la nevoie, n-am reusi sa incropim nici o tinuta care sa ne incalzeasca inima cu adevarat.
          Chinezii spun ca, atunci cand pastrezi in inima ta un crang inverzit, o pasare cantatoare tot isi va face cuib pana la urma. Si da… adevarul este ca atunci cand inima,mintea si intreaga viata iti sunt perfect mobilate, fara loc sa mai arunci un ac, dragostea n-are loc sa vina. N-are nici un scaun pe care sa se aseze. Nici macar un amarat de taburet. Iar pana cand Micul Print si chinezii sa se puna de acord sa-mi aduca aminte, nu realizasem ca si inima mea era utilata ca ultimul complex rezidential, cu “credit” contractat pe urmatoarele luni si ani. In martie imi faceam planuri de vacanta pentru august, pe cont propriu. In mai imi planificam Revelionul in locul meu preferat. Mesajul implicit pe care mi-l transmiteam , mie si intregii lumi, era clar : “Oricum dragostea n-o sa vina ,asa ca e mai bine sa fiu pregatita pentru asta”. Orice fata single are perioade in care asteapta o iubire care sa ii imbrace weekendurile , lunile si anii, dupa care o ia frigul –si teama- , si se imbraca singura. Si, fara sa vrea ,asaza semnul “ocupat” pe toate “scaunele” libere din inima ei: “Nu mai sunt locuri . Incercati in alta parte”. O face inconstient pentru ca senzatia de control e prea ispititoare. Ba chiar eliberatoare: indiferent daca cineva catadicseste sa vina sau nu, viata ta e okay. E planificata. Ba chiar pe cateva luni de-acum incolo! N-ai timp sa simti nici un gol, nici o lipsa, nici o absenta. Iar pe masura ce-ti planifici timpul si pe masura ce-i anticipezi golurile, te imbraci, de fapt, in certitudinea ca acel “cineva” oricum n-o sa vina. Si, la un moment dat incetezi cu totul sa astepti , sa mai bagi de seama, sa te mai entuziasmezi in anticiparea iubirii. Un cerc vicios. Da… daca inima mea ar fi fost crangul despre care vorbeau chinezii, iarba ar fi uscata ,florile ofilite, copacii nevopsiti de primavara, iar pasarea cantatoare n-ar avea nici o creanga libera pe care sa se aseze.
          Daca iti faci putina ordine in sifonier – si in viata! - ,vei fi surprinsa de faptul ca ,pentru orice loc ramas liber, exista o surpriza minunata care ar putea sa vina sa se cuibareasca in el. Si, chiar da dragostea vine tot cand i se nazare ei si fara sa bata la usa, n-ar fi rau sa te gaseasca imbracata si pregatita de petrecere decat sa fie nevoita sa astepte in timp ce-ti cauti “rochia perfecta” prin dulapul ticsit de tinute prea putin perfecte. Micul Print stia ce spune…. Sufletul chiar are nevoie de asemenea ritualuri.

Thursday, June 2, 2011

She vs. He (part IV)

            Intotdeauna am fost fascinata de diferentele care sunt intre femei si barbati.Problema fundamentala aici este una foarte simpla: barbatii si femeile sunt diferiti. Nu in bine sau in rau,ci diferiti pur si simplu. Societatea actuala este indemnata sa creada ca barbatii si femeile au exact aceleasi calitati,aptitudini si potential- in vreme ce argumentele stiintifice, ca o ironie, demonstreaza ca reprezentantii celor doua sexe sunt complet diferiti. Si unde ne duc toate acestea? Ca societate, pe un teren extrem de alunecos.
       De curand am inceput sa citesc o carte pe aceasta tema, de Pease Allan, titlul original fiind “Why men don’t listen& woman can’t read maps” , iar cartea tradusa in limba romana are titlul : “De ce barbatii se uita la meci si femeile in oglinda”.In  aceasta carte se prezinta teoria evolutiei omului si se incearca sa demonstreze felul in care cele descoperite se aplica in relatiile dintre barbati si femei.Concluziile obtinute vor fi controversate . Vor duce la confruntari. Dar totodata vor da posibilitatea unei intelegeri profunde si atente a multor lucruri ciudate care se intampla intre barbati si femei.

Wednesday, June 1, 2011

SPECIAL: 1 Iunie

        Cand eram mica placerea mea cea mai mare era sa suflu pe geam pana se abureste si sa-mi desenez casa in care voi locui, barbatul pe care il voi iubi ,aripile cu care voi zbura.... Emotia mea cea mai profunda azi e sa simt ca traiesc secvente din geamul aburit pe care degetul desena dorinte, nestiind ca pune intrebari... 

Before getting married I want...