creatii

the difference about like and love

you turn my life into something beautiful

You know my name, not my story

Ma intreb adesea cum este viata in ochii celorlalti. Ei cred ca imi este usor? Ei cred ca nu fac nimic pentru mine? Sau ei sunt fascinati de ceea ce sunt? Chestia este ca nimeni nu va stii niciodata intreaga mea poveste. Nimeni nu va sti vreodata lucrurile prin care a trebuit sa trec.- Nici cei mai apropiati prieteni, chiar nici familia mea. Oamenii in ziua de azi se grabesc judece. Privesti o persoana doar cum vor ei . Intotdeauna am incercat sa arat ca le pun pe toate la un loc cum am putut, si presupun ca asta a fost modul meu de a ma ascunde de adevar. Este doar modul prin care toti considerau ca totul in viata mea era bine. Ca nu am  trecut prin nimic... Adevarul este ca nimeni nu ma cunoaste cu adevarat. Nimeni nu ma va cunoaste vreodata, si cateodata asta ma sperie, pentru ca nimeni nu va sti vreodata de ce sunt ceea ce sunt.

      Inca o data credea in dragoste, bazandu-se pe sentimente, dar fusese deceptionata de atatea ori , incat nu mai era sigura de nimic. Chiar si asa, aceasta era cea mai mare provocare a vietii ei.(…) Prin dragoste incearca toti sa inteleaga universal de la inceputul timpurilor.

 P.C.

Morning thoughts (in our country)

Fuck Ok

           Chiar dacă este un cuvânt folosit de americani, termenul de ‚fuck’ nu ne este complet necunoscut. De când am înventat romgleza (faptul că vorbim 3 cuvinte în română şi două în engleză), fuck a devenit foarte uzat în conversaţiile noastre de zi cu zi. Cu toate astea,  acest termen are în spate o istorie, ce nu coincide cu sensul său din prezent.

    În ziua de astăzi, termenul de fuck este folosit drept înjurătură sau atunci când ceva rău se întâmplă. De exemplu, în contexte precum : ‚Fuck, I lost my keys’ (La naiba, mi-am pierdut cheile). Sau, pentru cunoscătorii serialului ‚Sex and the city’, în diferite expresii, cum ar fi replica celebră a lui Mr. Big : ‚Abso-fucking-lutely’.

    Ei bine, toate aceste expresii sunt absolut greşite, deoarece cuvântul fuck înseamă ‚sex’. Însă cum ar suna : ‚Sex, mi-am pierdut cheile’ ? Mda, nu prea merge, aşa-i?

    Nu se ştie dată exactă la care a fost folosit pentru prima dată cuvântul ‚fuck’, dar etimologiştii spun că termenul este de origine germanică şi a început să fie folosit în jurul secolului al 16-lea. Şi semnificaţia lui era cea de ‚sex’.

    Cel mai probabil, acesta provine din bătrânescul cuvânt germanic ‚fucken’, care îşi are originile în cuvintele latineşti precum înţepătură, puncţie sau în expresia jargonică ‚a se împreuna’.

    Există chiar o relatare stranie, despre un om ce se numea John Le-Fucker. Iar întâmplarea este stranie, deoarece, la acea vreme, era normal ca bărbaţii să fie numiţi după funcţia şi ocupaţia lor.

    O altă povestire despre etimologia cuvântului ‚fuck’ se referă la violatorii de pe timpuri, pe fruntea cărora se imprima ‚F.U.C.K’ (Forced Use of Carnal Knowledge), pentru ca lumea să ştie despre crima săvârşită de ei.

    Una dintre cele mai amuzante istorisiri privind acest termen, este de pe vremea Marii Ciume, când s-a dat un decret venit de la Rege, pentru a îndemna lumea să facă mai mult sex şi implicit, natalitatea să crească : ‚ Fornicating Under Command of the King’.

    În concluzie, deşi ‚fuck’ are în spate o provenienţă latino-germanică şi simbolizează clar termenul de ‚sex’, în ziua de astăzi, el a ajuns să fie folosit pentru a marca stări de nervozitate sau iritare.

         OK,este, fara indoiala, cel mai folosit cuvant din lume. Este pronuntat de oricine, indiferent de limba pe care o vorbeste. OK ne ajuta de fapt sa spunem foarte simplu ca un lucru sau o situatie este “bine”, “in regula”, “corecta”, “convenabila”.

Cine l-a inventat si cand?

    Cuvantul OK a fost “inventat” de americani. Cu aceasta afirmatie toata lumea este de acord si nimeni nu le contesta acest drept. Se pare ca aceasta abreviere a aparut in Razboiul de secesiune din America, cel in care Nordul si Sudul s-au luptat timp de peste patru ani.

     Cert este ca in timpul conflictului au murit aproape 1.000.000 de oameni – adica 3% din totalul populatiei de la acea vreme.
    Decesele din razboi erau trecute de militarii din Nord pe niste tablite pe care le afisau in vazul soldatilor pentru a-i tine la curent cu ce se petrecea pe front.

    Astfel ca pe aceste “aviziere” apareau constant statistici de pe campul de lupta de genul: “200 kills”, “300 kils” zi de zi. Au fost, insa, mai ales spre sfarsitul luptelor, si zile in care nu existau morti, asa ca pe tablite aparea “0 kills” care dupa cateva scrieri a fost scurtat in “O K”. De cate ori aparea acest cuvant, adica in zilele in care nu se inregistrau victime, era o adevarata bucurie printre militari.

 Interesant, nu?

Fiecare zi in care traim poate fi un miracol !

           Discutia cu EA a inceput de la o zi prost inceputa…si a evoluat considerabil. Eram amandoua patrunse de ceea ce numeste Dumnezeu soarta. Ne-am dat seama ca El ne ofera ceea ce avem nevoie pentru a ajunge toti in acelasi loc…inapoi la El. Atunci mi-am amintit de o mica legenda….

             

Se spune că există un entomolog care studiase fluturii fără întrerupere ani la rând. Iar şi iar îi văzuse luptându-se ore, chiar zile, să se elibereze din cocon, pentru a-şi întinde aripile şi a zbura. S-a gândit că efortul lor părea o lipsă de energie inutilă şi dureroasă. 

          Aşa că, într-o zi, s-a hotărât să îi dea o mână de ajutor Mamei Natură. Cu cea mai mare grijă, a desfăcut un cocon pentru ca fluturele să poată zbura. Însă mica insectă a căzut la pământ, a bătut încet din aripi şi a murit. Fluturele nu reuşise să se înalţe pentru că aripile lui nu aveau putere – putere care putea fi dobândită doar printr-o luptă aprigă de a se elibera din cocon. 

          Nici unul dintre noi nu este străin de lupta, de durerea şi de întunericul care însoţesc momentele grele. Inimile ne sunt rupte, trupurile ne trădează şi minţile ne sunt torturate. De la prima respiraţie şi până la ultima, bătălia nu se termină. Tot ce se schimbă sunt formele sale.

          Dar astfel de greutăţi sunt necesare pentru dezvoltarea unui caracter puternic. Se spune că războiul îi face pe oamenii buni şi mai buni, iar pe cei răi şi mai răi. Şi probabil că acelaşi lucru se poate spune şi despre conflictele generale ale vieţii. Deoarece în fiecare dintre noi există o putere latentă care ne poate ajuta să facem faţă chiar şi celor mai dificile soluţii. Astfel, ar trebui să ne hrănim din greutăţi, nu să fugim de ele. Fără luptă, nu poate exista progres. Doar prin perioade grele ne putem cultiva tăria de caracter. 

           Caracterul nu se poate dezvolta în linişte şi pace, spunea Helen Keller. Doar prin experienţa încercării şi a suferinţei poate sufletul să fie întărit, viziunea limpezită, ambiţia inspirată şi succesul dobândit. 

(14) Quotes

 "We are not animals. We are not a product of what has happened to us in our past. We have the power of choice." Stephen Covey

Pocketful of...desire!

             Nu putem înceta să ne dorim, iar asta ne glorifică şi ne ucide. Dorinţa! Ea ne poartă şi ne crucifică, conducându-ne în fiecare zi pe câmpul de luptă unde în ajun am pierdut bătălia, dar care, în lumina soarelui, ni se pare din nou un teren de cuceriri, ne face să construim, chiar dacă mâine vom muri, imperii sortite să ajungă praf şi pulbere, ca şi cum cunoaşterea căderii lor viitoare n-ar conta cât contează setea de-a le edifica acum, ne insuflă forţa de a vrea din nou ceea ce nu putem avea şi ne aruncă dimineaţa în iarba presărată cu cadavre, furnizându-ne până la moarte proiecte de îndată împlinite şi de îndată renăscând. Dar e atât de extenuant să dorim neîncetat… 

breathless

                 E un pic ciudat cum cascada nebanuita a consideratiei unei trairi isi poate schimba cursul subit. Nu pot vorbi despre culorile pe care le-am simtit…despre cantecele care le-am tinut in palma…despre imaginile pe care le-am gustat… Pana mai ieri ma intrebau toti de ce scriu despre iubire…’pentru ca de asta are nevoie lumea’, o afirmatie pe care o consideram desavarsita, dar nu si pentru mine!  Nu ma pot opri sa scriu despre iubire,imi curge prin vene inspiratia.Chiar si in momentele in care nu credeam in ea, scriam ca o oarba plina de iluzii. N-am fost niciodata cea care sa viseze la asta…mi s-a parut inutil. “Dumnezeu este iubire…” era una dintre relatarile pe care le consideram redundante. Acum este deviza mea… A fost ca o palma prieteneasca de la Dumnezeu ,spunandu-mi parca “proasto nu stii ce pierzi” ! Constienta de faptul ca El este acolo mereu langa mine ca sa-mi arate atunci cand gresesc, de data asta a reusit sa imi arate ultimul lucru de care aveam nevoie sa fiu indeplin satisfacuta. . .Dumnezeu mi-a aratat ca marele scop al fiintei umane este sa inteleaga dragostea totala.

             Mi-a luat mult sa formulez aceasta postare… pentru  ca atunci cand vorbesc despre asta inima imi bate cu putere, gata sa iasa din piept…si atunci cand ea bate degetele vibreaza pe tastele pline de cuvinte.

             Am invatat ca asteptarea e partea cea mai dificila si vreau sa ma obisnuiesc si cu ea; sa stiu ca e cu mine chiar daca nu e langa mine. Totul imi  apartine si imi lipseste atat de mult acum.

            Uneori cred ca este nesigur pe ceea ce simt pentru el. Si imi ies din minti deoarece vreau sa fie constient in fiecare secunda ca pulsul inimii mele ii rosteste numele la fiecare bataie. Imi este greu sa-i pronunt cele doua cuvinte cu care el imi aduce in fiecare zi caldura in suflet si zambetul pe buze. Poate pentru ca as fi o incepatoare in rostirea acestora; ar fi prima fiinta care ar auzi asta de la mine… De asta imi place sa spun ca doar imi bate inima.

             Acum imi cautam din nou ratiunea de a trai -- mai bine zis daruirea cea mai nebuneasca  cu putinta , aceea in care cineva isi ofera inima si nu cere nimic in schimb!