Monday, June 11, 2012

God, bless our week!

Atunci cand ne asteptam mai putin, viata ne provoaca pentru a ne testa curajul si dorinta noastra de a schimba ceva; intr-un astfel de moment nu putem pretinde ca nu s-a intamplat nimic sau sa spunem ca inca nu suntem gata. Viata nu se uita inapoi. O saptamana este mai mult decat suficient pentru a ne decide daca sa ne acceptam sau nu destinul nostru.

Thursday, March 22, 2012

Ganduri de martie

De cand ma stiu ,am tinut cu dintii, unghiile si cu desavarsita indarjire a sufletului de toate lucrurile care au insemnat vreodata ceva pentru mine. Paradoxal, acesta ardoare, amestecat cu un simt al proprietatii iesit din comun , nu s-a transmis niciodata acelei laturi ale personalitatii mele care ratacea cheile prin casa, uita cu nonsalanta stilouri prin buzunarul paltoanelor si descoperea cu uimire, prin genti uitate in fundul dulapului lucruri pierdute de ani buni. A functionat, insa, la capacitate tripla, in sfera iubirii.

Multi ani am fost un artizan neobosit al propriei mele (ne)fericiri : am cautat, m-am agitat, am luptat, m-am invartit de zece ori pe un loc ca sa lamuresc lucruri clare ca lumina zilei, ca sa sfidez adevaruri care ma priveau drept in fata si ca sa reabilitez cauze pierdute. Am pornit de una singura in cruciade, mi-am ridicat iubirile pe piedestaluri si, per total, m-am dovedit o demna si trista urmasa a personajului meu preferat , Don Quijote : am privit direct spre morile de vant si m-am avantat catre ele , in gol, cu sabia scoasa din teaca si cu mantra oamenilor ajunsi la capatul rabdarii rasunandu-mi in timpane : “Voi face lucrurile sa se intample! Chiar acum!”.

Cu cateva saptamani in urma, in timp ce ma plimbam printr-un magazin de parfumuri si obiecte cu incarcatura spirituala, am descoperit o bratara aparte. Un snur rosu din matase de care statea agatata o placuta din argint inscriptionata cu trei cuvinte : “Let it be”. O propozitie-indemn in care am simtit topindu-se o lume intreaga, inclusiv supremul adevar pe care eu nu reusisem sa-l stapanesc niciodata pe de-a-ntregul : cel mai puternic om este cel care are incredere suficienta cat sa lase lucrurile sa se intample singure, fara sa se perpeleasca la gandul sutelor de feluri in care le-ar putea convinge sa se insire mai repede in fata ochilor lui. Cel care le lasa sa curga fara sa le dea un branci la vale si care are incredere in inertia pozitiva a lucrurilor, fara a simti nevoia sa-si asigure linistea sufleteasca prin confirmari si reconfirmari obsedante. Cel care simte si stie ca i se va intampla ceva bun, fara sa simta nevoia de a provoca destinul (si morile de vant) la duel pentru a-si grabi fericirea. Am inghitit in sec si i-am dat dreptate: cand lucrurile n-au vrut sa curga de la sine , degeaba mi-am suflecat manecile incercand sa le fac partie. Am fost un Mester Manole ale carui constructii subrede, pentru doi, se surpau mereu, ramanand constructii pentru unul singur. Si, pentru ca n-am avut ce altceva zidi la temelia dezamagirilor mele, m-am zidit de fiecare data pe mine insami, intr-o convingere clara si irevocabila: probabil ca nu am luptat destul, nu am facut destul, nu am fost de-ajuns.

E vechi pacatul insa si, vorba poeziei, nici eu nu ma simt prima vinovata. Cand iti doresti ceva din toata inima si mai ales cand trecutul ti-a luat mai mult decat ti-a dat, primul impuls si cel mai puternic este de a inclesta pumnul, infingand unghiile pana in carne, doar-doar un fir din acea mult-asteptata fericire va ramane prizonier pe veci in podul palmei.Oamenii care se dau peste cap incercand sa struneasca in favoarea lor conjuncturi amoroase potrivnice ori de-a dreptul imposibille convietuiesc in teama ca un pas gresit i-ar face sa piarda trenul. Sa rateze sansa. Sa ramana singuri, tristi, cu aceeasi mantra rasunandu-le in urechi in sens invers : “Poate as fi putut spune/face/incerca ceva, poate as fi putut face lucrurile sa se intample”.

Oamenii care au suferit in dragoste isi insusesc in timp, in mod involuntar, reflexul omului care, dupa ce a uitat candva apa deschisa sau fierul de calcat in priza, verifica de zece ori robinetul si priza inainte de a se aventura pe holul blocului. Se improprietaresc cu tiparul mental al celui care si-a vazut casa pradata cu totul: omul care dupa ce incuie usa si verifica yala de trei ori , se intoarce de la lift si mai verifica o data. Trage de clanta obsedant si repetat pentru ca, desi ratiunea ii spune ca totul e inchis si nimic rau nu se poate intampla de data asta, o forta mai puternica decat el il indeamna sa puna indoiala evidenta. Sa se asigure.


Cineva mi-a spus insa, demult, ca oamenii care cred putin, primesc putin. Ca, spre deosebire de cariera, dragostea ne masoara altfel elanul. Nu ne premiaza dupa noptile de nesomn ingrijorat, dupa pumnii stransi si obiectivele bifate. Unitatea ei de masura e libertatea pe care i-o lasam pentru a poposi in viata noastra. Increderea ca va veni la timp, nici prea devreme si nici prea tarziu, ci exact cand trebuie. Ca si cum am avea deja o relatie cu cineva pe care nu-l vedem, dar il stim in certitudine in drum spre noi.

Tuesday, February 14, 2012

Draga Sfantule Valentin


Aceasta postare e ca un remake la postarea "Valentine's Day" de anul trecut. Am simtit nevoia sa imi spun din nou parerea despre aceasta zi, pentru ca desi eu m-am schimbat de atunci si ce e in sufletul meu s-a schimbat de asemenea,  parerea a ramas aceeasi. Iubind sau neiubind, vad in continuare aceeasi materializare a unui sentiment. Noi nu stim sa iubim, de aceea cautam un prilej prin care sa aratam falsul sentiment,intr-un mod cat mai credibil.( Deci e clar...oferind un cadou persoanei de langa noi, in ziua de Valentine's Day , oferim siguranta cuvintelor "Te iubesc".) 

Asadar, draga Sfantule Valentin, iti spun cu parere de rau ca incercarea ta de a aduce zambete in inimile noastre si sa ne umplii sufletele de bucurie, va aduce satisfactie doar persoanelor materialiste...care asociaza iubirea cu daruri si tot ce se poate cumpara cu bani. Noi cei care ne bucuram cu un zambet sau un gest tandru vom fi cumplit dezamagiti in aceasta zi. Iar data viitoare cand vei mai incerca sa umplii buzunarele vanzatorilor ambulanti, gandeste-te ca, Cupidon arunca sageti numai in persoane , nu si in teancuri de bani. Asa ca ar trebui ca fericirea indragostitilor mai ales in aceasta zi sa tina de prezenta persoanei iubite, nu de cadouri. Imi pare rau sa te anunt, dar incercarea ta a esuat...noi nu stim sa iubim, de altfel daca am sti, te-am sarbatori in fiecare zi!




Wednesday, January 18, 2012

Today is a gift, tomorrow is a blessing!

Cu ceva timp in urma am vizionat filmul “Machine Gun Preacher”. M-a atins foarte mult, pentru ca este un film despre puterea credintei, despre ambitia unui om care incearca sa schimbe lumea, in special sa ajute copii din Sudan care sunt cuprinsi de drama razboiului civil .Mi-a placut de asemenea ca este inspirat din realitate. Se spune ca in fiecare dimineata o gazela care se trezeste in Africa, stie ca trebuie sa alerge mai tare decat cel mai rapid leu ,caci altfel va fi prinsa. De asemenea, leul atunci cand se trezeste, stie ca in acea zi va exista o gazela care nu s-a trezit destul de devreme sau nu fuge destul de repede…asta ca sa o prinda. Morala e ca nu conteaza daca esti leu sau gazela, ci ca atunci cand soarele rasare ar fi bine sa te pui pe fugit.


 Am auzit cu totii ce se intampla in aceste razboaie civile si stiam cata drama imprastie in jurul lor. Cati copii adorm cu teama si cu speranta zilei de maine si cati se trezesc intr-o noua zi in care se straduiesc sa supravietuiasca. Ma gandeam deseori ca ne plangem de viata pe care o avem. Dar nu ne-am gandit niciodata ca exista oameni care nu traiesc, ei doar exista. Consider ca cel mai de pret lucru pe care il avem iar ei duc lipsa, este oportunitatea de a invata.Cat de extraordinar este faptul ca stim sa vorbim mai multe limbi chiar, dar si pe a noastra corect…ne stim istoria, stim de asemenea ce e dincolo de tara noastra stiind geografia lumii dar si a noaste…si multe altele. Nu conteaza ca nu suntem genii, dar fiecare dintre noi a avut cel putin sansa sa invete esentialul. Noi ajungem sa ne facem planuri pentru viitorii 30-40-50 de ani, luptam pentru viitor…ei lupta pentru ziua de maine. 


In mod cert nu ajut pe nimeni fiindu-mi mila…si nici cheltuind mai putin si nici incercand sa ma gandesc la ei atunci cand zambesc sau cand mananc. Fiecare isi are locul pe Pamant si toti avem o soarta de urmat.Dar cand am vazut acele imagini i-am multumit lui Dumnezeu ca traim asa cum traim!

Wednesday, January 4, 2012

dincolo de bine, dincolo de rau



Mi-am imaginat mereu ca inceperea unui alt an se prezinta ca o foaie goala, dintr-un caiet nou in care voi lua totul de la capat…mi-ar fi placut asta.Mi-ar fi placut sa termin toate lucrurile pe care le incepusem anul trecut, sa-mi fac curajul sa-mi cer iertare celor care le-am gresit si sa las ambitia deoparte si sa-mi recunosc intr-un sfarsit, faptul ca si eu sunt capabila sa gresesc. Sa fiu mai buna nu mi-am dorit…pentru ca asta incerc sa fac in fiecare zi, dar oricat as incerca niciodata nu as putea fi pe placul tuturor, desi asta imi doresc. In schimb am ales in noul an sa privesc doar partea buna a lucrurilor…si am ales sa invat sa ma iubesc pe mine inainte de toate. Vreau sa ajung sa ma iubesc atat de mult incat sa nu-mi mai permit sa fiu ranita, sa nu ma mai simt ofensata de cuvinte care dor, sa nu-mi mai pese de parerea celorlalti si sa nu mai “pun la suflet” decat cuvinte care merita. Am realizat acum ca am incercat sa protejez persoane care nu le pasa de mine, imi riscam pielea pentru binele lor…ma sacrificam pe mine, pentru ei.Consideram ca mai bine cad eu intr-o lumina proasta decat sa-i fac pe ei sa cada. Am spus de multe ori “da” persoanelor din viata mea, iar prin asta mie imi spuneam “nu”.


Imi pare rau de faptul ca am ales sa fiu cat imi sta in putere, sincera…Pentru ca de multe ori cuvintele sincere pe care le rosteam erau folosite spre satisfacerea binelui receptorului si erau folosite impotriva mea, cateodata erau considerate minciuni , sau se interpretau ca fabulatii.


In viata sentimentala, sunt fericita ca anul trecut am fost implinita…chiar daca asta nu a fost meritul partenerului, dar asta a fost ghinionul lui. Sunt multumita de faptul ca am avut puterea sa le spun persoanelor care le iubesc ce simt pentru ele…chiar daca a fost intre trecerea dintre ani. Ca ei sa fie constienti ca ceea ce simt este valabil si pentru anul trecut dar si pentru acest an.


Indiferent de ce-mi va pregati acest an…sunt pregatita! Anul trecut m-a facut mai puternica ca sa pot sa infrunt ceea ce mi se va da.Nu-mi pare rau de nici o minciuna primita…asta m-a invatat sa fac diferenta dintre minciuna si adevar. Nu-mi pare rau de nici o insulta adresata…asta m-a ajutat sa-mi dau seama ca vorbele sunt inutile. Nu-mi va parea rau de nici o persoana care a plecat…asta m-a facut sa inteleg ca nimic nu este pentru totdeauna. Si…nu-mi pare rau de nici o greseala facuta, pentru ca asta ma defineste ca om!