Ganduri spuse in soapta

    


       Cum ii poti explica unui suflet ca timpul vindeca orice rana? Unui suflet caruia i-ai prabusit cerul peste el? Nu mai am raspunsuri. Nu mai am intrebari. Ma mint ca timpul va rezolva totul pentru mine. Si lupt cot la cot cu fantasma mea,timpul. Nu mai cred ,dar imi doresc...Se prabuseste totul atunci cand realizezi ca de fapt nu e orgoliu...nu e dorinta...e iubire! As fi vrut sa nu fiu cum sunt acum ci cum eram inainte. Dar nu se mai poate...nu mai esti tu.
       Am stiut mereu ca voi cadea doar atunci cand o sa inghesui in inima mea un suflet de barbat. Si asa a fost. L-am lasat sa intre cu gandul ca nu ma poate afecta prea tare. La urma urmei el un barbat,iar eu...Anna. I-am dat o particica din inima mea si a inceput sa ceara mai mult. Sa manance din vise. Sa imi dea alte legi. Sa ma faca sa ma indoiesc de ale mele. Sa ma faca dependenta de el.Cand l-am alungat a plecat cu jumatate din inima mea. Fara balanta, mi-am pierdut echilibrul...
       Credeam ca o sa uit. Speram ca o sa uit. Mi-am propus sa uit.Daca mi-ar fi spus cineva,atunci ca dupa mult timp inca o sa-i mai simt parfumul pielii lui, ca inca o sa-i mai simt respiratia la orice pas, ca inca orice lucru imi aminteste de el, ca inca o sa'i mai simt sarutul in buze straine... i-as fi spus : La Dracu cu tot. E imposibil. Nu exista asa ceva.Nu ma plang.Am incercat sa-l uit prin toate metodele posibile, dar nu am cum cand ai lasat o parte di tine aici...Timpul NU vindeca.Ochii care nu se vad NU se uita.