Thursday, May 29, 2014

Instinct

 Suna alarma telefonului si, inainte sa deschid ochii, mi-aduc aminte ca vine ziua cea mare! It's a beautiful night,/ We're looking for something dumb to do.../ Hey, baby,/ I think I wanna marry you...- canta Bruno Mars din telefon, si zambesc. Tot nu deschid ochii.
 Well I know this little chapel on the boulevard we can goooo,/ No one will knoooow...- doar vreo 150 de invitati, dupa cum arata ultima noastra lista de rude, prietenii, obligatii de la serviciu... Imi pipai inelul de logodna si-mi aduc aminte cum m-a cerut de nevasta. Si ma face sa zambesc, ceea ce e tot ce mi-am  dorit mai mult de la viata! Sa incep fiecare zi zambind. Bine, mai era pe lista mea din jurnalul pe care-l tineam la 16 ani si raza de soare... Adica sa ma trezeasca ea, prin perdele, nu ceasul desteptator. Si mai era si el - un barbat inalt, brunet, cu nasul putin coroiat, cu un trup atletic, ochii verzi... si sa fie foarte romantic. Am decis sa rup pagina aceea dupa ce am spus "DA", caci tocmai ma marit cu El, care e blond, putin mai inalt decat mine, are ochii verzi si un pachet de alte calitati, despre care am aflat ca exista la barbati in ceilalti 5 ani care au trecut de cand am scris aberatia aia si pana acum, cand ma marit.
 Deschid ochii incet si ma ridic brusc, pe finalul melodiei - Don't say no, no, no, no-no,/ Just say yeah, yeah, yeah, yeah-yeah;/ And we'll go, go, go, go-go,/ If you're ready, like I'm ready...Pe fotoliul galben sta rochia de mireasa - simpla,alba si cu dantela pe tot spatele. Mi-am desenat-o singura, n-am avut nicio ezitare, asa vroiam sa fie dintotdeauna. Louboutinii de satin stau in dulap din a treia zi dupa ce m-a cerut de nevasta, caci i-am comandat pe net, sa fiu pregatita. Sunt pregatita, imi repet in gand, sub dus, la oglinda...
"Sunt pregatita", scriu cu ruj pe oglinda- si rujul se rupe chiar cand incep sa desenez un semn de intrebare...


 Pana ieri credeam ca sunt foarte ready sa ma marit. Chiar il iubeam pe El si chiar ma prindeam in fiecare zi ca ma iubeste. Toata familia il iubea, era "ginerele ideal", care nu supara pe nimeni. Cu nimic.
 Dar ieri, uitasem complet sa umplu frigiderul . Imi luasem oua, lapte, paine,suc de portocale si tampaxuri. M-am dus sa platesc. In fata mea, la coada, vad niste umeri lati si o freza ciufulita, care semana cu... Intoarce capul spre casiera si recunosc profilul. Adica tot omul! Dar ce sa caute aici?! Probabil ca ma holbam cam insistent si o fi simtit, altfel nu-mi explic cum s-a intors brusc si a ramas la fel de perplex ca si mine.
  -A. ?! zice mai mult in gand, dar simt, exact ca pe vremuri, cum mi se taie respiratia de la "grenada" facuta din privire, voce si zambet...Care-mi explodeaza mereu in stomac, de-mi vine sa ma ghemuiesc si sa plec de-acolo in mersul piticului...
  -Hei, ce intalnire...! completez ca o tampita, avand grija sa par degajata si...neexplodata.
  -115...Platiti cu card sau cash? intreaba casiera, careia ii arunc cel mai recunoscator zambet , caci a taiat putin din penibilul expresiei mele faciale, macar pentru ca l-a facut sa se uite spre ea.
 Doamne, fa-l sa spuna ca se grabeste si sa plece dupa ce plateste, te rog, nu ma lasa! Dar de sus nu vine niciun semn in favoarea mea, ci, ca si cum convorbirea mea spirituala a fost interceptata de diavol, incepe sa ma ajute sa scot lucrurile din cos, sa le punem pe banda. Nu tampaxurile! Oare n-ar trebui sa existe o lege care sa le interzica barbatilor sa umble in cosul femeilor?
  -Ma marit, spun de parca am rostit o fraza in chineza in fata unui vorbitor de franceza.
 Dintre milioanele de variante de texte ce ar putea fi emise intr-o conversatie inteligenta, daca n-as fi fost eu vorbitoarea, am facut alegerea care ma reprezinta cel mai fidel- asta sunt eu, regina tampeniilor, cel putin azi.
 Pauza. Cam lunga, de parca el asculta traducerea in casca. Isi revine si imi da ceea ce merit.
  -Ma bucur pentru tine, fata frumoasa! Grozav!
  -E baiat bun. Si suntem impreuna de trei ani. Sunt fericita.
  -Minunat...Eram sigur ca o sa-ti revii si ca-ti va fi bine.
  -Tu ce faci? Cum iti merge?
  -Sunt bine, nu ma marit - glumeste si ma prosteste iarasi, caci rad si eu cu el. Hmm, tocmai mi-ai luat o viata. Cate mai am in jocul asta? Macar una?



                                                                         ***

 Am spus ultima parte exact in starea in care am scris , cu rujul pe oglinda, doar ca nu mi s-a mai rupt rujul pe semnul de intrebare. Nu am mai pus semnul intrebarii. Pe oglinda. Dar il simt in suflet...



2 comments:

  1. chiar te mariti??

    ReplyDelete
  2. Intr-o zi, da! Poate daca nu primeam comentul cu Anonim, raspundeam mai concret.

    ReplyDelete

Voi spuneti ca: