Cum am crezut mereu ca darurile cele mai de pret pe care le putem primi nu constau in lucruri materiale, si cum am crezut mereu ca, da Mosul chiar exista, dar nu asa cum il percepem noi… acel batranel care aduce jucarii si dulciuri la copii cuminti, ci ca un sfant, care cu ajutorul lui Dumnezeu ne aduce bucurii in suflet in functie de cat meritam si cat de “cuminti” am fost.
Anul acesta, in apropierea zilei mele de nastere, m-am gandit sa-mi fac singura niste cadouri, fie ca le merit sau nu. Niste cadouri pe care eu as fi singura pe care mi le pot oferi. Acele lucruri care eu trebuia sa mi le fac de mult timp si nu am avut puterea si optimismul necesar. Sunt niste lucruri benefice pentru mine si care ma vor ajuta foarte mult. Mi-am propus in primul rand sa-mi iau nenorocitul ala de carnet care l-am amanat atat timp ,iar acum ajunsa la un timp limita sunt nevoita sa o fac…de asemenea mi-am propus sa nu mai pun in gura tigara, pentru ca nici o dependenta nu ma invinge pe mine. Vreau sa pun pret mai mult pe ceea ce ma face fericita, acele lucruri, fie scrisul sau desenatul si sa imi acord mai mult timp pentru a ma intalni cu ele. Pe langa astea, vreau sa lupt cu mine in anumite situatii si sa nu ma mai las invaluita de circumstante. Vreau sa invat sa-i iubesc pe cei de langa mine asa cum imi doresc sa fiu iubita. Vreau sa lupt mereu pentru ce imi doresc pentru ca intotdeauna am trait cu deviza “totul sau nimic”, dar uneori am uitat asta si am calcat gresit si m-am multumit cu jumatati de masura. Vreau sa continui ce am inceput, sa nu mai las lucrurile neterminate. Si vreau sa inteleg ca orice se intampla in viata e spre binele nostru iar asta ne vom da seama mai devreme sau mai tarziu, asa ca ar trebui sa nu ne mai facem griji pentru viitor si sa nu mai lasam sa ne afecteze trecutul.
No comments:
Post a Comment
Voi spuneti ca: