Imbraca-te pentru Iubire!

          “Ar fi trebuit sa vii la aceea si ora”, am inceput eu sa lecturez conversatia Micului Print cu Vulpea. “Daca vii la orele patru ale dupa-amiezii, cand ceasul bate ora trei, voi incepe deja sa fiu fericita. Cu cat timpul trece, cu atat mai fericita ma voi simti. Deja la ora patru voi fi agitata si nerabdatoare. Dar daca vii din senin ,la ce ora ti se nazare ,nu voi sti niciodata cand sa incep sa-mi imbrac inima in asteptarea ta. Stii ca avem nevoie, cu totii, de asemenea ritualuri.” Am dat pagina si, cu un nod in gat, mi-a venit in minte privirea “agitata si nerabdatoare”…. Toate ne imbracam pentru serviciu, pentru sedinte foto, pentru club . Aproape niciodata nu ne “imbracam”, insa, cu adevarat pentru dragoste.Majoritatea privim iubirea ca pe o haina prea costisitoare , de lux, pe care nu ne-o permitem deocamdata si nici nu prea simtim c-o meritam cu adevarat. Asa ca, asemeni unor “shopaholice” inveterate, ne umplem golurile din suflet cu “chilipiruri” care ne indoaie rafturile degeaba si pe care ajunge sa se puna praful fara sa le purtam vreodata. Printre zecile de umerase ingramadite unul in altul ,piesele cu adevarat importante se pierd, cad undeva in fundul dulapului, iar noi continuam sa cumparam si sa cumparam , cu iluzia abundentei. Cu cat dulapul este mai plin, cu atat ne simtim mai bogate si mai in siguranta, desi, la nevoie, n-am reusi sa incropim nici o tinuta care sa ne incalzeasca inima cu adevarat.

          Chinezii spun ca, atunci cand pastrezi in inima ta un crang inverzit, o pasare cantatoare tot isi va face cuib pana la urma. Si da… adevarul este ca atunci cand inima,mintea si intreaga viata iti sunt perfect mobilate, fara loc sa mai arunci un ac, dragostea n-are loc sa vina. N-are nici un scaun pe care sa se aseze. Nici macar un amarat de taburet. Iar pana cand Micul Print si chinezii sa se puna de acord sa-mi aduca aminte, nu realizasem ca si inima mea era utilata ca ultimul complex rezidential, cu “credit” contractat pe urmatoarele luni si ani. In martie imi faceam planuri de vacanta pentru august, pe cont propriu. In mai imi planificam Revelionul in locul meu preferat. Mesajul implicit pe care mi-l transmiteam , mie si intregii lumi, era clar : “Oricum dragostea n-o sa vina ,asa ca e mai bine sa fiu pregatita pentru asta”. Orice fata single are perioade in care asteapta o iubire care sa ii imbrace weekendurile , lunile si anii, dupa care o ia frigul –si teama- , si se imbraca singura. Si, fara sa vrea ,asaza semnul “ocupat” pe toate “scaunele” libere din inima ei: “Nu mai sunt locuri . Incercati in alta parte”. O face inconstient pentru ca senzatia de control e prea ispititoare. Ba chiar eliberatoare: indiferent daca cineva catadicseste sa vina sau nu, viata ta e okay. E planificata. Ba chiar pe cateva luni de-acum incolo! N-ai timp sa simti nici un gol, nici o lipsa, nici o absenta. Iar pe masura ce-ti planifici timpul si pe masura ce-i anticipezi golurile, te imbraci, de fapt, in certitudinea ca acel “cineva” oricum n-o sa vina. Si, la un moment dat incetezi cu totul sa astepti , sa mai bagi de seama, sa te mai entuziasmezi in anticiparea iubirii. Un cerc vicios. Da… daca inima mea ar fi fost crangul despre care vorbeau chinezii, iarba ar fi uscata ,florile ofilite, copacii nevopsiti de primavara, iar pasarea cantatoare n-ar avea nici o creanga libera pe care sa se aseze.

          Daca iti faci putina ordine in sifonier – si in viata! - ,vei fi surprinsa de faptul ca ,pentru orice loc ramas liber, exista o surpriza minunata care ar putea sa vina sa se cuibareasca in el. Si, chiar da dragostea vine tot cand i se nazare ei si fara sa bata la usa, n-ar fi rau sa te gaseasca imbracata si pregatita de petrecere decat sa fie nevoita sa astepte in timp ce-ti cauti “rochia perfecta” prin dulapul ticsit de tinute prea putin perfecte. Micul Print stia ce spune…. Sufletul chiar are nevoie de asemenea ritualuri.