Cine esti tu?

Esti minunat cand esti al meu. Esti iubirea vietii mele ,cand ma uit in urma. Doar ca nu stiu cine esti cand am uit inainte...Credeam ca tu esti tot restul vietii mele.Nu stiu sa iubesc ca-ntr-o iubire defecta si schioapa, unde inertia te duce oricat de departe si obisnuinta te inchide intr-o fiinta mult mai putin performanta si mai buna decat esti de fapt. Si mult mai putin frumoasa…Nu mai stiu cum ar fi sa traiesc fara tine si fara ce simt pentru tine. Nu mai stiu cum ar arata ochii mei, dimineata, cand n-ar da de tine pe perna cealalta…
Am pornit de la nimic, aparent, in starea asta mocirloasa. Dar de fapt, s-au tot asezat straturi de mizerii, de indoieli, neincredere si dezamagire. Si probabil ca abia acum ma sufoc de-adevaratelea. Functionam ciudat, cateodata, iar daca asta e o ciudatenie a femeilor, atunci o am si eu. Am trait exclusiv pentru tine, de cand te stiu. Am venit dupa tine mereu, am iesit cu toti prietenii tai mereu, am fost acolo, langa tine, de cate ori am simtit ca ai reala nevoie. Am fost femeia ta cum nu stiu cate femei au fost ale altui barbat, refuzand si simplul gand de a fi cu altcineva. Am facut lucruri pentru noi, am infruntat oameni pentru noi, am plecat de-atatea ori din lumea mea si… m-am trezit singura, nu numai dupa visul de azi noapte, ci asa, dintr-odata.

Draga Sfantule Valentin

Aceasta postare e ca un remake la postarea "Valentine's Day" de anul trecut. Am simtit nevoia sa imi spun din nou parerea despre aceasta zi, pentru ca desi eu m-am schimbat de atunci si ce e in sufletul meu s-a schimbat de asemenea,  parerea a ramas aceeasi. Iubind sau neiubind, vad in continuare aceeasi materializare a unui sentiment. Noi nu stim sa iubim, de aceea cautam un prilej prin care sa aratam falsul sentiment,intr-un mod cat mai credibil.( Deci e clar...oferind un cadou persoanei de langa noi, in ziua de Valentine's Day , oferim siguranta cuvintelor "Te iubesc".) 

Asadar, draga Sfantule Valentin, iti spun cu parere de rau ca incercarea ta de a aduce zambete in inimile noastre si sa ne umplii sufletele de bucurie, va aduce satisfactie doar persoanelor materialiste...care asociaza iubirea cu daruri si tot ce se poate cumpara cu bani. Noi cei care ne bucuram cu un zambet sau un gest tandru vom fi cumplit dezamagiti in aceasta zi. Iar data viitoare cand vei mai incerca sa umplii buzunarele vanzatorilor ambulanti, gandeste-te ca, Cupidon arunca sageti numai in persoane , nu si in teancuri de bani. Asa ca ar trebui ca fericirea indragostitilor mai ales in aceasta zi sa tina de prezenta persoanei iubite, nu de cadouri. Imi pare rau sa te anunt, dar incercarea ta a esuat...noi nu stim sa iubim, de altfel daca am sti, te-am sarbatori in fiecare zi!

enough cryin

…uita toate amintirile si toate certurile…toate rasetele si toate lacrimile…toate zambetele si toate incruntarile…uita noptile in care eram a ta si toate diminetile in care te trezeai si nu eram langa tine…uita cand mi-ai spus prima data “Te iubesc” si uita cand mi-ai spus “Nu ma mai cauta”… cand am fost rece si atunci cand ti-am cersit iubirea…uita cum am inceput sa ne iubim si uita cum am inceput sa te urasc…uita ca ti-am daruit totul si uita ca promisiunile tale au fost incalcate…uita cei 9999.. de ani ceruti pentru a fi impreuna si uita raspunsul meu…uita momentele in care eram "antipatica" si uita momentele in care erai tandru…uita momentele in care eram pierduta si uita momentele in care tu erai tare…uita clipele in care ai realizat ca am devenit ceea ce ti-ai dorit si uita clipele in care am realizat ca nu mai esti ceea ce-mi doream…uita momentul in care ai renuntat la noi si uita momentul in care nu vedeai viata fara mine…uita primul sarut pe care ti l-am furat si uita-l si pe ultimul daruit…uita timpul pierdut cand eram departe si uita timpul pe care numai noi stiam sa-l pretuim fiind impreuna…uita-mi calitatile si uita-mi existenta…uita-ma,te rog!

Me too...

Nu stiu daca gasesc alinare sau dezamagire in faptul ca si tu ma iubesti la fel de mult si iti pare la fel de rau…♫

Diary

Si simteam ca gura de aer proaspat e ceea ce am pierdut acum ceva timp si am recapatat acum…si ca e tot ce aveam nevoie sa revina. Asta pana cand ai reusit sa redeschizi ceea ce ascundeam in micutul meu loc, in care le tin ascunse “pe toate”. Toate lucrurile care stiu ca daca le deschid usa, ma vor rani, ma vor sfasia si imi vor arata fiecare cicatrice. Au fost nevoie de doua cuvinte sa-mi aduc aminte ca perioada asta din viata mea ar trebui intitulata “melancolie”, nu “nepasare”. Ar trebui să stii de azi că dragostea nu poate fi abandonată, la fel cum nici pasiunea începută nu poate fi întreruptă brusc. Ar trebui să stii de azi că ambiţia unei femei îndurerate nu încetează când vrei tu.

Vorba unui prieten bun…aceea ca,citez:  “de ce majoritatea nu pastram un lucru bun atunci cand il avem? dupa care regretam si ne dam seama ca e prea tarziu”. Pentru ca atunci cand cineva iti arata ce simte, te lasi pe baza ca acea persoana nu va pleca niciodata, si nu se va raci niciodata. Gresit, totusi. Nimic nu e sigur pe acest Pamant. Nimeni nu vrea sa fie pretuit abia dupa ce ceilalti isi dau seama cum e fara ei. Stii…te poti intoarce inapoi, dar nu sunt sigura ca vei avea un scaun pe care sa stai! Intr-un final poti incerca sa faci tot ce-ti sta in putinta…poti sa vii cu scaunul la tine, cu tot ce vrei, dar va fi prea tarziu sa mai conteze vreun efort. Iubeste pentru ceea ce e si ce poate fi, nu pentru ce nu mai este sau ce te-a obisnuit. E prea tarziu sa imi spui ca iti lipsesc, daca m-ai tinut in brate zile si nopti intregi si ai renuntat...


Mi-e teama sa te vad, mi-e teama sa-ti vorbesc fiindca stiu ca imi vei raspunde ca si cum nimic nu s-a intamplat...intradevar nu s-a intamplat nimic, nimicul din sufletele noastre...nimicite de noi insine. Ma gandesc la tine si stiu ca si tu te gandesti la mine. Poate astepti in fiecare zi un mail, un mesaj ceva...Stii ce? Si eu astept. Dar sper totusi,undeva in mine,sa nu-mi trimiti. Nu-mi trimite, chiar daca deschid in fiecare zi laptopul arzand ca si cum ar fi ceva acolo si ma asteapta...


E simplu...eu am fost foaia iar tu ai fost stiloul. tu ai fost cel care ma schimba in fiecare zi!

Nod in gat

 Am prins prostul “obicei” de a-mi pierde noptile si de a ma trezi prost,avand ca urmare o zi oribila… Am iesit grabita pe usa pentru a nu pierde intalnirea cu viata mea, dar am ajuns la timp, exact la ultima lectie! Au mai fost cativa participantï la cursul numit ”viata mea”, iar cand tocmai spuneam de ce m-am trezit lacrimand in urma unui vis neplacut, m-a lovit peste fata ca o concluzie,o  intrebare : “Il iubesti,nu?”  A fost pentru prima data in viata cand mi-am pierdut rasuflarea pret de cateva secunde, dar curios a fost ca nu a fost prima data cand ma intreaba cineva asta. Nu inteleg cum pot pune unii intrebarea asta daca abia ma cunosc pe mine, abia ne cunosc pe noi? Adica , e atat de evident? Am inimioare care zboara in jurul meu sau radiez de atata iubire?!?  Le-am raspuns afirmativ, dupa cateva secunde de blocaj… dar au simtit greutatea raspunsului meu. Poate ca nu mai auzisem de mult intrebarea asta sau poate aveam nevoie sa-mi aduca cineva aminte, intrebandu-ma, ca sa ma trezesc la realitate. Si da, m-a ajutat… si peste asta mi-am adus aminte ceea ce inseamna pentru mine sa iubesc pe cineva si cum ar trebui sa o fac.

somewhere someone is looking at their love and saying thank you