breathless

                 E un pic ciudat cum cascada nebanuita a consideratiei unei trairi isi poate schimba cursul subit. Nu pot vorbi despre culorile pe care le-am simtit…despre cantecele care le-am tinut in palma…despre imaginile pe care le-am gustat… Pana mai ieri ma intrebau toti de ce scriu despre iubire…’pentru ca de asta are nevoie lumea’, o afirmatie pe care o consideram desavarsita, dar nu si pentru mine!  Nu ma pot opri sa scriu despre iubire,imi curge prin vene inspiratia.Chiar si in momentele in care nu credeam in ea, scriam ca o oarba plina de iluzii. N-am fost niciodata cea care sa viseze la asta…mi s-a parut inutil. “Dumnezeu este iubire…” era una dintre relatarile pe care le consideram redundante. Acum este deviza mea… A fost ca o palma prieteneasca de la Dumnezeu ,spunandu-mi parca “proasto nu stii ce pierzi” ! Constienta de faptul ca El este acolo mereu langa mine ca sa-mi arate atunci cand gresesc, de data asta a reusit sa imi arate ultimul lucru de care aveam nevoie sa fiu indeplin satisfacuta. . .Dumnezeu mi-a aratat ca marele scop al fiintei umane este sa inteleaga dragostea totala.

             Mi-a luat mult sa formulez aceasta postare… pentru  ca atunci cand vorbesc despre asta inima imi bate cu putere, gata sa iasa din piept…si atunci cand ea bate degetele vibreaza pe tastele pline de cuvinte.

             Am invatat ca asteptarea e partea cea mai dificila si vreau sa ma obisnuiesc si cu ea; sa stiu ca e cu mine chiar daca nu e langa mine. Totul imi  apartine si imi lipseste atat de mult acum.

            Uneori cred ca este nesigur pe ceea ce simt pentru el. Si imi ies din minti deoarece vreau sa fie constient in fiecare secunda ca pulsul inimii mele ii rosteste numele la fiecare bataie. Imi este greu sa-i pronunt cele doua cuvinte cu care el imi aduce in fiecare zi caldura in suflet si zambetul pe buze. Poate pentru ca as fi o incepatoare in rostirea acestora; ar fi prima fiinta care ar auzi asta de la mine… De asta imi place sa spun ca doar imi bate inima.

             Acum imi cautam din nou ratiunea de a trai -- mai bine zis daruirea cea mai nebuneasca  cu putinta , aceea in care cineva isi ofera inima si nu cere nimic in schimb!