Chiar dacă este un cuvânt folosit de americani, termenul de ‚fuck’ nu ne este complet necunoscut. De când am înventat romgleza (faptul că vorbim 3 cuvinte în română şi două în engleză), fuck a devenit foarte uzat în conversaţiile noastre de zi cu zi. Cu toate astea, acest termen are în spate o istorie, ce nu coincide cu sensul său din prezent.
În ziua de astăzi, termenul de fuck este folosit drept înjurătură sau atunci când ceva rău se întâmplă. De exemplu, în contexte precum : ‚Fuck, I lost my keys’ (La naiba, mi-am pierdut cheile). Sau, pentru cunoscătorii serialului ‚Sex and the city’, în diferite expresii, cum ar fi replica celebră a lui Mr. Big : ‚Abso-fucking-lutely’.
Ei bine, toate aceste expresii sunt absolut greşite, deoarece cuvântul fuck înseamă ‚sex’. Însă cum ar suna : ‚Sex, mi-am pierdut cheile’ ? Mda, nu prea merge, aşa-i?
Nu se ştie dată exactă la care a fost folosit pentru prima dată cuvântul ‚fuck’, dar etimologiştii spun că termenul este de origine germanică şi a început să fie folosit în jurul secolului al 16-lea. Şi semnificaţia lui era cea de ‚sex’.
Cel mai probabil, acesta provine din bătrânescul cuvânt germanic ‚fucken’, care îşi are originile în cuvintele latineşti precum înţepătură, puncţie sau în expresia jargonică ‚a se împreuna’.
Există chiar o relatare stranie, despre un om ce se numea John Le-Fucker. Iar întâmplarea este stranie, deoarece, la acea vreme, era normal ca bărbaţii să fie numiţi după funcţia şi ocupaţia lor.
O altă povestire despre etimologia cuvântului ‚fuck’ se referă la violatorii de pe timpuri, pe fruntea cărora se imprima ‚F.U.C.K’ (Forced Use of Carnal Knowledge), pentru ca lumea să ştie despre crima săvârşită de ei.
Una dintre cele mai amuzante istorisiri privind acest termen, este de pe vremea Marii Ciume, când s-a dat un decret venit de la Rege, pentru a îndemna lumea să facă mai mult sex şi implicit, natalitatea să crească : ‚ Fornicating Under Command of the King’.
În concluzie, deşi ‚fuck’ are în spate o provenienţă latino-germanică şi simbolizează clar termenul de ‚sex’, în ziua de astăzi, el a ajuns să fie folosit pentru a marca stări de nervozitate sau iritare.
Cine l-a inventat si cand?
Cuvantul OK a fost “inventat” de americani. Cu aceasta afirmatie toata lumea este de acord si nimeni nu le contesta acest drept. Se pare ca aceasta abreviere a aparut in Razboiul de secesiune din America, cel in care Nordul si Sudul s-au luptat timp de peste patru ani.
Cert este ca in timpul conflictului au murit aproape 1.000.000 de oameni – adica 3% din totalul populatiei de la acea vreme.
Decesele din razboi erau trecute de militarii din Nord pe niste tablite pe care le afisau in vazul soldatilor pentru a-i tine la curent cu ce se petrecea pe front.
Decesele din razboi erau trecute de militarii din Nord pe niste tablite pe care le afisau in vazul soldatilor pentru a-i tine la curent cu ce se petrecea pe front.
Astfel ca pe aceste “aviziere” apareau constant statistici de pe campul de lupta de genul: “200 kills”, “300 kils” zi de zi. Au fost, insa, mai ales spre sfarsitul luptelor, si zile in care nu existau morti, asa ca pe tablite aparea “0 kills” care dupa cateva scrieri a fost scurtat in “O K”. De cate ori aparea acest cuvant, adica in zilele in care nu se inregistrau victime, era o adevarata bucurie printre militari.
Interesant, nu?
No comments:
Post a Comment
Voi spuneti ca: