Pocketful of...desire!

             Nu putem înceta să ne dorim, iar asta ne glorifică şi ne ucide. Dorinţa! Ea ne poartă şi ne crucifică, conducându-ne în fiecare zi pe câmpul de luptă unde în ajun am pierdut bătălia, dar care, în lumina soarelui, ni se pare din nou un teren de cuceriri, ne face să construim, chiar dacă mâine vom muri, imperii sortite să ajungă praf şi pulbere, ca şi cum cunoaşterea căderii lor viitoare n-ar conta cât contează setea de-a le edifica acum, ne insuflă forţa de a vrea din nou ceea ce nu putem avea şi ne aruncă dimineaţa în iarba presărată cu cadavre, furnizându-ne până la moarte proiecte de îndată împlinite şi de îndată renăscând. Dar e atât de extenuant să dorim neîncetat…