Raspunsuri pe care nu el stiu sa le dau.Intrebari pe care refuz sa le pun. Temeri pe care incerc sa mi le insusesc si sa-mi spun "sunt ale mele,ce naiba? sunt ale mele si nu au cum sa ma impiedice". Zile ce parca sunt prea lungi si prea insorite. Prea linistite si prea pline de banal. Cine are nevoie de oameni indecisi ca mine?
Isi schimba strategia. Face cercul mai mare,dar nu-l deschide. Imi place sa-l observ - fara sa-i spun - cum inventeaza noi tactici ca eu sa ma simt libera.
-O sa vii si o sa pleci ,cand ai tu chef.
Oricum asta stiu sa fac cel mai bine. Sa vin,sa plec, sa fug, sa ma ascund, sa ma intorc. Oare cum reuseste sa ma suporte?
Toti barbatii pe care i-am cunoscut si-au pierdut timpul intinzandu-mi capcane. El, tocmai imi construieste o cusca...Sunt cu un picior in ea!
