Wednesday, April 16, 2014

Sinceritatea




Pe cat de iscusita am fost la jocurile copilariei, pe atat de neindemanatica am devenit, mai tarziu, la cele inchipuite si ascunse ale adultilor. Nu stiu daca de vina a fost stangacia mea nativa sau doar legea fireasca a compensatiei, dar nu m-am priceput sub niciun chip la jocul de-a "uite iubirea, nu e iubirea", nici la mecanica de a tine aprins interesul unui barbat prefacandu-ma glacial indisponibila, indiferenta si intangibila.

"Daca eu chiar vreau sa ies cu el in oras, ce rost are sa ma prefac ca nu vreau?", obisnuiam sa  ma intreb exasperata ca un elev mai incet la minte, care se vede scos la tabla pentru a mia oara spre a rezolva aceeasi problema. "Daca-mi place, de ce trebuie sa las impresia ca nu ma intereseaza deloc?" De fiecare data, raspunsul prietenelor mele mai versate intr-ale iubirilor era aceeasi : o grimasa de uimire ("Nu pot sa cred ca tot nu pricepe"), urmata de rostitul discret al ochilor peste cap si raspunsul amar ca un vin pre sec: "Pentru ca a fi sincera cu el e ca si cum i-ai arata din prima ca esti vulnerabila". Si, dupa cum se straduia toata lumea sa ma convinga, ca femeie acesta era lucrul pe care nu se cuvenea sa-l faci niciodata.

In ciuda sarguintei celor din jur de a-mi slefui alter-ego-ul de "zeita inabordabila", m-am incapatanat sa-mi port vulnerabilitatea cu mine la toate intalnirile din aceasta viata (ori poate, mai bine zis, vulnerabilitatea a incuviintat sa ma tarasca si pe mine cu ea la intalnirile cu toti barbatii nepotriviti pe care i-am cunoscut vreodata), din simplul motiv ca nu m-am priceput niciodata sa fiu altfel. Am incercat de cateva ori, fara prea multa tragere de inima, insa teatrul ieftin si flirtul inchipuit mi s-au parut mereu o povara infinit mai grea decat sinceritatea. Si, chiar daca am inghitit multe lacrimi in numele acesteia din urma, daca as lua-o de la inceput, as face fix la fel.

Vedeti voi, chiar daca sinceritatea mi-a adus destule din partea vietii, si-a spalat intr-un final pacatele, facandu-mi cadou o iubire de care n-as fi avut niciodata parte daca jucam, asa cum ma sfatuia toata lumea, cartea perimata a demoazelei inabordabile, cu ifose si inchipuiri. Acum, toate obstacolele pe care a trebuie sa le depasesc ca sa ajung in acest punct nu-mi par decat bornele kilometrice ale unei coborari cu schiurile. Cand l-am cunoscut, in sfarsit, m-am felicitat pentru incapatanarea mea stangace de a fi sincera.

Da, poate barbatii vin de pe Marte si femeile de pe Venus, dar si de unde vin ei exista sentimente, temeri si fragilitati nedeclarate, iar acolo unde nu exista este oricum mai bine sa nu te aventurezi. De ce ai vrea sa mergi pe Marte daca nu exista apa si aer respirabil si de ce ai vrea sa cuceresti un barbat care-si pierde instantaneu interesul pentru tine pentru ca i-ai dat de inteles ca ti-e simpatic?

Cand vei mai citi (si sigur vei mai citi!) ca 9 din 10 barbati apreciaza acelasi lucru la o femeie sau ca 90% dintre repondentii unui studiu sunt de parere ca o femeie atractiva trebuie musai sa bifeze macar primele 5 reguli din top 10 "Calitati pentru o viitoare partenera de viata", trage aer in piept si formuleaza-ti, in gand, dorinta cea mai sanatoasa pentru viitoarea ta fericire : cauta restul de 10% din esantionul de studiu si cauta-l pe al 10-lea barbat din cei 10. 

Tuesday, April 1, 2014

Pentru tine...

Nu vreau sa fug. Vreau sa lupt pana ma lasa puterile si atunci sa ma ridic si sa lupt din nou. Pentru tine! Tu...tu doar fi fericit. Fa-ma sa privesc de pe partea cealalta a trotuarului un om fericit si implinit. Fa-ma sa vad ca a meritat si ca se va merita tot chinul ce vine odata cu luciditatea mea. Daca o sa petrec o intreaga viata singura, pentru ca te-am iubit pe tine, atunci asa sa fie!