Niciodata persoanele din jurul meu nu au fost in stare sa ma asculte. N-au reusit nici macar sa se prefaca ca asculta. Uneori ma gandesc ca asta imi arata ca tot ce fac eu este sa aberez si sa spun numai lucruri neinteresante pentru urechile celorlalti.
Poate acesta e unul din motivele pentru care deseori am ales sa tac in schimbul exprimarii propriei opinii in diverse conversatii, si poate asta este motivul pentru care in fata cunostintelor sunt acea “tipa timida si tacuta”…pe care multi nu o inteleg. Mi-am pus intrebarea deseori, daca cei dragi nu-si dau interesul sa ma asculte, de ce ar face asta un strain? Poate ca asta e unul dintre motivele pentru care am inceput sa scriu, sa ma adresez unei coale de hartie si unui pix, care par sa-mi fie cele mai de pret lucruri din viata. Da, recunosc…exista posibilitatea sa nu scriu numai din placere ci poate o fac pentru ca simt nevoia de a fi ascultata. Am facut o pasiune din scris din motivul ca foaia nu-mi va judeca niciodata actiunile, iar pixul nu-mi va scrie cuvinte in plus, pe care nu le simt, ci stau cuminti si-mi sunt alaturi in noptile tarzii si zilele grele, asteptandu-ma pe mine sa le mai "povestesc ceva"…
Intotdeauna m-am considerat o persoana ciudata si diferita, pentru ca in sinea mea gasesc legaturi si rezolvari in lucruri nesemnificative, pentru mine logice. Pentru ca am opinii diferite fata de persoanele de aceeasi varsta, acelasi statut sau acelasi sex. Mai explicit, la varsta mea eu ma gandesc la lucrurile pe care le fac sa nu fie daunatoare viitorului. Nu stiu cate persoane la aceasta varsta se gandesc bine inainte sa faca un lucru si sa tina cont de afectarea viitorului. Posibil sa fie nebunesc pentru ca nici unul dintre noi nu stie ce va fi maine ,sau daca va mai exista o zi de maine si trebuie sa traim fiecare clipa la maxim, nu? Eu dimpotriva…ma gandesc ca dupa ziua de maine mai urmeaza inca un an, iar dupa anul acela inca un deceniu… Cum spunea ingerul meu pazitor, citez: “Fa tot ce iti trece prin cap, atat timp cat stii ca e folositor”.
Apoi banii…referitor la mine, mie banii nu-mi dicteaza idealurile. Banul nu-ti va satisface niciodata placerile oricat de mult crezi asta…Uite de ce! Oricat de multi bani ai avea, mereu vei gasi ceva mai scump decat iti poti permite. Si vei tinde catre achizitionarea lui. Iar cand vei reusi sa ai banii necesari, va aparea ceva mai scump. Si asta again and again and again…. Odata cu cresterea bugetului, se ridica si nevoia indeplinirii satisfactiilor .
Si, partea mea favorita…diferenta dintre mine si celelalte reprezentante a sexului frumos. Clar, nu am putut fi niciodata tipul acela de feminista 100%. Pentru ca this is not me! Apropiatii mei stiu despre mine ca sunt misogina si au dreptate. Uite de de ce, in general femeile se nasc cu o gandire mostenita de la mame, bunici, sorori etc. De exemplu , telenovelele…deci nu esti fata daca nu te uiti la telenovele. De ce? Pentru ca de cand esti mica mama, bunica te ia sa te uiti cu ele la episodul de la ora 13:00,dupa care urmeaza cel de la 17:00 … Vrei, nu vrei, intelegi ,nu intelegi, stai acolo sa te uiti si o sa te invete ca toti barbatii sunt niste PORCI, ca o sa ne insele cu toate femeile,cunostintele si cu care apuca, iar la sfarsitul serialului isi dau seama ca s-au terminat femeile si se intorc cu coada intre picioare la noi ,si noi o sa-i iertam si o sa le facem vreo 5 copii . Bineinteles, ca trebuie sa invatam ca unicul barbat pentru noi e un tip bine facut, cu parul pe spate,creol , cu o avere inestimabila si desigur il cheama Jose Armando ori Fernando. Eu spre deosebire de altele fugeam in camera in care tata si fratele meu se uitau la meci si le spuneam ca mama si bunica sunt niste Proaste, ca ele chiar cred ce se intampla la televizor. Si ma distram copios vazand pe ecran niste baieti care alergau dupa o minge si cateodata se mai si impiedicau…iar tatal meu era nervos si tipa sau urla de bucurie cand se inscria un gol. Nu aveam eu habar de ce se intampla, dar stiam ca imi place, in comparative cu ceea la ce se uita mama. Abia acum realizez ca am ales bine!
