keep on living

…prin faptul ca am realizat ca eforturile uneori nu dau roade, iar destinul are un mod crud de a intoarce lucrurile. Degeaba lupt pentru ceva daca acel lucru nu este in lista destinului meu.

…pentru ca mi-am dat seama ca mereu va exista o cale de a spulbera ideea ca ma pot minti in legatura cu ceea ce simt. Intotdeauna va aparea ceva ce declanseaza sentimentele pe care incerc sa le ascund si sa le ingramadesc intr-un colt uitat… Rezolvarea ar fi sa arunc gunoiul , nu sa-l depozitez neincetat intr-o camera blocata cu sute de lacate pentru ca intr-un final, acumuland din ce in ce mai mult gunoi va incepe sa miroasa urat.

…datorita faptului ca cel de langa mine le cam are pe toate. In primul rand iubeste intr-un mod in care eu nu mai pot sa o fac, pentru ca am facut-o odata iar inima mea este inca in recuperare. Iubeste cum am iubit si eu candva dar nu realizeaza ca nu voi mai putea sa o fac…cel putin in curand. Apoi, pentru ca e atat de puternic si “barbat” in tot ce face, iar eu langa el ma simt atat de slaba si neputincioasa. Pentru ca ii merge atat de bine in orice domeniu , iar eu pe langa el sunt o picatura de apa in fata unui intreg ocean. Pentru ca face tot posibilul sa ma simt bine in preajma lui , iar eu nu mai gasesc satisfactie in a-i multumi pe cei de langa mine.

…pentru ca am uitat sa iubesc si mai grav , sa ma iubesc pe mine!

…pentru ca nu mai pot avea incredere nici in ziua de maine, dar nici in propriile puteri.

…pentru ca nu mai gasesc satisfactie in lucrurile marunte care ma bucurau enorm. Nu-mi mai dedic timp mie, sau timp pentru a multumi pe toata lumea…asa cum imi placea sa fac.

…pentru ca uneori imi mai vin in minte visele care le aveam candva, sperantele care dadeau sens fiecarei clipe…acel puzzle pe care il construiam si in final ajungand la ceea ce doream sa fiu! Nu mai pun pret pe aceste vise sau planuri…doar mi le mai amintesc din cand in cand. Acum pur si simplu traiesc de parca as muri maine…fara sa-mi mai pese de consecinte, fara sa fiu calculata, fara simt de raspundere. Nu, nu-mi place asa…am gresit alegand calea cea mai usoara, dar simt ca deocamdata doar atat pot. Nu ma simt intreaga, puterile mele au disparut undeva intr-o zi din trecut, increderea nu-si va mai face nicicand prezenta in legaturile din viata mea,iar iubirea va avea mult drum cu obstacole pana va ajunge din nou la mine.

…pentru ca azi am avut o zi extrem de proasta in care intamplarile mi-au declansat toate gandurile si simturile pe care le aveam de ceva timp incoace…