Cu ceva timp in urma am vizionat filmul “Machine Gun Preacher”. M-a atins foarte mult, pentru ca este un film despre puterea credintei, despre ambitia unui om care incearca sa schimbe lumea, in special sa ajute copii din Sudan care sunt cuprinsi de drama razboiului civil .Mi-a placut de asemenea ca este inspirat din realitate. Se spune ca in fiecare dimineata o gazela care se trezeste in Africa, stie ca trebuie sa alerge mai tare decat cel mai rapid leu ,caci altfel va fi prinsa. De asemenea, leul atunci cand se trezeste, stie ca in acea zi va exista o gazela care nu s-a trezit destul de devreme sau nu fuge destul de repede…asta ca sa o prinda. Morala e ca nu conteaza daca esti leu sau gazela, ci ca atunci cand soarele rasare ar fi bine sa te pui pe fugit.
Am auzit cu totii ce se intampla in aceste razboaie civile si stiam cata drama imprastie in jurul lor. Cati copii adorm cu teama si cu speranta zilei de maine si cati se trezesc intr-o noua zi in care se straduiesc sa supravietuiasca. Ma gandeam deseori ca ne plangem de viata pe care o avem. Dar nu ne-am gandit niciodata ca exista oameni care nu traiesc, ei doar exista. Consider ca cel mai de pret lucru pe care il avem iar ei duc lipsa, este oportunitatea de a invata.Cat de extraordinar este faptul ca stim sa vorbim mai multe limbi chiar, dar si pe a noastra corect…ne stim istoria, stim de asemenea ce e dincolo de tara noastra stiind geografia lumii dar si a noaste…si multe altele. Nu conteaza ca nu suntem genii, dar fiecare dintre noi a avut cel putin sansa sa invete esentialul. Noi ajungem sa ne facem planuri pentru viitorii 30-40-50 de ani, luptam pentru viitor…ei lupta pentru ziua de maine.
In mod cert nu ajut pe nimeni fiindu-mi mila…si nici cheltuind mai putin si nici incercand sa ma gandesc la ei atunci cand zambesc sau cand mananc. Fiecare isi are locul pe Pamant si toti avem o soarta de urmat.Dar cand am vazut acele imagini i-am multumit lui Dumnezeu ca traim asa cum traim!
Am auzit cu totii ce se intampla in aceste razboaie civile si stiam cata drama imprastie in jurul lor. Cati copii adorm cu teama si cu speranta zilei de maine si cati se trezesc intr-o noua zi in care se straduiesc sa supravietuiasca. Ma gandeam deseori ca ne plangem de viata pe care o avem. Dar nu ne-am gandit niciodata ca exista oameni care nu traiesc, ei doar exista. Consider ca cel mai de pret lucru pe care il avem iar ei duc lipsa, este oportunitatea de a invata.Cat de extraordinar este faptul ca stim sa vorbim mai multe limbi chiar, dar si pe a noastra corect…ne stim istoria, stim de asemenea ce e dincolo de tara noastra stiind geografia lumii dar si a noaste…si multe altele. Nu conteaza ca nu suntem genii, dar fiecare dintre noi a avut cel putin sansa sa invete esentialul. Noi ajungem sa ne facem planuri pentru viitorii 30-40-50 de ani, luptam pentru viitor…ei lupta pentru ziua de maine.
In mod cert nu ajut pe nimeni fiindu-mi mila…si nici cheltuind mai putin si nici incercand sa ma gandesc la ei atunci cand zambesc sau cand mananc. Fiecare isi are locul pe Pamant si toti avem o soarta de urmat.Dar cand am vazut acele imagini i-am multumit lui Dumnezeu ca traim asa cum traim!
Iti recomand filmul "The last king of scotland" ;)
ReplyDelete