...controlul ce ma definea

"Aminteste-mi sa nu mai am incredere in nimeni…" De putin timp am devenit o persoana fara scrupule. Un suflet rece, fara emotii, fara simturi, fara cumpat. N-am dat doi bani pe cuvintele si sentimentele celorlalti…i-am tratat cum am fost eu tratata toti anii astia. Toate persoanele din viata mea care au fost iubite, au creat un monstru… Au creat o fiinta care a inceput sa puna cont pe ratiune si nu pe sentimente. A trecut timpul meu de iubit…i-am iubit pana la os si fiecare la randul lor m-au invatat ca oamenii care pleaca e posibil sa nu se mai intoarca, sau daca se intorc e prea tarziu.

Am cautat afectiune,cuvinte dulci, m-am cautat pe mine(cea de ieri) in ei…si am descoperit toate partile bune pe care le aveau dupa care le-am distrus incet ,incet. In felul asta m-am pus in pielea tuturor care au trecut prin viata mea. E placut…e al naibii de placut! Sa sorbi toata bunatatea pe care ti-o ofera un om, iar tu la randul tau sa stai si sa astepti sa primesti mai mult, fara macar sa iti pese de sufletul lui. Sa il lasi sa isi dea totul pentru tine, iar tu nici macar sa nu-ti amintesti cum il/o cheama. Am simtit toata fericirea pe care ati avut-o toti atunci cand va iubeam. Nu am facut-o din razbunare…am facut-o sa simt si eu la randul meu tot ce trebuia sa primesc de la cei care i-am iubit. Mi-am dat seama ca iubirea te distruge…soarbe tot din tine, pana la ultima picatura apoi dispare in mod subit,fara nici o atentionare si te lasa sa te distrugi in continuare…Am realizat ca poti face pe cineva sa dea totul pentru tine, doar atunci cand esti lipsit de sentimente…cand esti treaz. Atunci esti lucid si vezi lucrurile atat de clar incat poti intoarce absolut tot in favoarea ta…poti face orice din omul indragostit! In fata iubirii suntem propriul nostru dusman. M-am simtit al nabii de fericita chiar si dupa ce totul s-a terminat. Timp de o luna am ranit destule suflete…i-am facut sa indure cele mai groaznice chinuri pe care ti le poate oferi iubirea. Pana cand mi-am primit o imensa palma de la viata…care mi-a aratat ca nu asta e locul meu, nu asta e menirea mea… sa profit. Si m-a intors de unde am plecat... la sperante desarte, vise iluzorii, iubire profunda, iertare ,lacrimi, confuzie, nerabdare. Daca locul meu e aici, intre vise si lacrimi…refuz sa raman aici! Refuz sa-i implinesc pe altii cu dragostea si caldura mea, iar eu sa cersesc neincetat sa-mi primesc meritul… So lady, you have to choose…sinner or saint?