Sunday, November 13, 2011

Never is too late

Niciodata nu e prea tarziu sa iti arati sufletul in toata splendoarea lui….sa arati cata iubire, cata daruire detii.

Mi s-a oprit fluxul sangelui in vene cand am vazut ceea ce avut de zis… nu mai vedeam,nu mai simteam nimic in jurul meu. Privirea mi s-a intosetat iar obrajii erau plini de lacrimile unui adevar. Cand am auzit din nou glasul iubirii cu care ma trezeam dimineata si adormeam seara, glasul care ajuta soarele sa rasara in viata mea timp de 3 luni… atunci picioarele nu-si mai gaseau locul pe pamant, iar corpul ingenunchea in fata cuvintelor lui!

Cu cateva ore inainte ma intrebam oare cand va fi posibil sa uit mirosul pielii lui, care a devenit parfumul meu preferat…cand nu-l voi mai cauta pe el in orice persoana…cand ii voi privi cu indiferenta pe prietenii lui, spunand ca “sunt doar niste cunostinte”, nu niste persoane care mi-au devenit dragi pe parcurs pentru ca stiam ca “au ceva din el in ei”…cand nu-l voi mai aduce in orice discutie pe care o port…cand nu o sa-l mai visez… si cand amintirile cu el vor deveni doar simple amintiri…

M-am schimbat mult…pana mai ieri innebuneam stiind ca bucatica mea de suflet poate fi alaturi de altcineva, dar acum afland ca si-a petrecut timpul cu alte persoane simt o fericire extraordinar de neobisnuita in suflet…o multumire, o eliberare! A inteles intradevar ca cineva te poate face fericit doar atunci cand te iubeste. Nu vreau sa-l mai vad plangand, nu vreau sa-si mai ude obrajii cu lacrimi. Vreau din tot sufletul sa fie fericit, sa ma uite…sa ma uite in bratele lui. Dar asta va decide Dumnezeu… Inainte sa renuntam la iubirea noastra, am fost la una din slujbele bisericesti si m-am rugat lui Dumnezeu pentru el. M-am rugat sa fie fericit…cu sau fara mine.  Acestea au fost cuvintele adresate celui de sus. Am inteles mai apoi, ca a ales ce era mai bine pentru el…adica fara mine. M-am impacat cu ideea despartirii doar pentru ca am stiut ca a fost mana lui Dumnezeu.

Mi-e dor de sufletul lui. Mi-e dor ca la noi parea totul perfect in cel mai imperfect context. Mi-a distrus viata…e adevarat, dar mi-a distrus-o intr-un mod atat de placut in care numai el stie sa o faca. Iar daca doua persoane sunt menite sa fie impreuna, Dumnezeu va gasi o cale sa-i readuca impreuna.


No comments:

Post a Comment

Voi spuneti ca: