Prin ochii lor

           Mi-a fost intotdeauna greu sa spun ceea ce simt chiar si persoanelor apropiate.De am iubit sau am jelit ,nu mi-am expus sentimentele in fata cuiva. Iar cand am facut-o nu am exteriorizat tot ,ci doar o mica parte si am primit pareri care nu erau la locul lor. Nu imi poti spune ca nu e drept ceea ce spun cand fiecare om simte in felul lui. Nu-mi spune cum o sa fie sau ca o sa-mi dau eu seama mai tarziu ca mai apoi sa primesti inapoi acele cuvinte care te-ar face sa te simti atat de bine "Aveai dreptate". Nici daca as spune tot cu cele mai mici detalii nu ai putea sa-ti dai seama ce e de fapt. Pentru ca sentimentele nu pot fi exprimate in cuvinte...Descrie tu unui orb, culoarea cerului! E inutil. Si nici macar nu am nevoie de o parere...stiu foarte bine ce simt si sunt foarte sigura pe sentimentele mele. Nu-mi faci un bine spunandu-mi ca sunt confuza pe ceea ce simt.
          Stiu,stiu ca e greu pentru tine sa intelegi cum e sa vrei ceva enorm de mult,dar sa fii capabil sa intelegi ca acel lucru iti face rau. Deseori l-am asemanat cu un drog. Si te rezumi la ceva atat de simplu dandu-ti cu parerea spunand ca de fapt nu exista iubire dependenta pentru acel ceva. Si da,nu ai cum sa intelegi asta pentru ca eu sunt egoista cand vine vorba de iubire. Adica ii vreau tot binele din lume, dar il vreau si pe al meu. Daca ar fi sa nu fiu egoista eram si azi a lui,dar mie nu mi-ar fi fost bine,m-as fi chinuit.Dar am ales sa ne fie bine la amandoi...in felul meu. Stiu cat de meschin suna,stiu..."nu mi-ar fi fost bine,m-as fi chinuit" adica daca iubesti induri pentru persoana aceea. Dar stiu ca nici lui nu i-ar fi fost bine sa stie ce simt si mai apoi sa se simta vinovat .E ca o lama cu mai multe taisuri...Orice ai alege, ceva bun lasi in urma!Stiu ce fac, si stiu ca doare. Imi rup sufletul ca sa nu-l rup pe al lui. Si nu vreau sa il schimb pentru ca sa-mi fie mie bine, oricat de egoista as fi.Si-mi e mila, de amandoi. De mine, ca-s neputincioasa. De el…fiindca nu stie ca-i apartin.